Avancronica meciului  Victoria Zăbrani- Semlecana Semlac    Oaspeţii noştri de sâmbătă alcătuiesc un team redutabil, cu evoluţii apreciate în primul lor an de Liga a IV-a. Locul ocupat (5) şi numărul de puncte (48) îi recomandă a fi un adversar de temut, care joacă permanent la victorie, acasă sau în deplasare. În tur la Semlac, gazdele au câştigat la limită, scor 1-0.    Lotul semlecan cuprinde nume de jucători cunoscuţi în judeţ, precum Volocaru, Corbu, Kukucska sau Giulău, dar şi tineri dornici de afirmare, între care străluceşte Codrin Peii, golgeterul care suntem siguri că din vară se va afla într-un eşalon superior, la care valoarea lui îi dă dreptul să aspire.    Juniorii nu au motive să se împiedice de un adversar inferior lor, pe care îl pot învinge însă numai prin efort şi dăruire.    Vom asista sâmbătă la un meci frumos, între două echipe care practică un fotbal deschis, spectaculos. Numeroşii suporteri care vor umple tribuna stadionului din Zăbrani ar dori să aplaude o victorie reconfortantă, pe care o aşteaptă de multă vreme. Seria de evoluţii mediocre trebuie întreruptă printr- un joc eficient şi un succes meritat. Hai Victoria Zăbrani!                                                              Text şi foto Dorin Ocneriu Editorialul săptămânii Despre tradiţia care onorează, dar şi obligă      Victoria Zăbrani duce în spate o tradiţie fotbalistică cu care puţine grupări fotbalistice din judeţul în care a avut loc prima partidă de fotbal din ţara noastră, se pot mândri. Fotbalul din Zăbrani, ca sport practicat în mod organizat, are o tradiţie de aproape 80 de ani, şi cu certitudine că la originea echipei înfiinţate în 1932 stau mulţi ani în care s-a jucat fotbal pe maidanele comunei, încă din zorii secolului 20.    De-a lungul anilor, sub diferite denumiri, cu suişuri şi coborâşuri, cu momente de apogeu dar şi cu decăderi dureroase, echipa de fotbal din Zăbrani a cultivat patima pentru sportul-rege a localnicilor, fie ei şvabi, români sau ce neamuri or mai fi fost. Este bine ştiut că fotbalul apropie oamenii. În teren şi în tribună, dispar toate rivalităţile etnice, religioase, ideologice sau de altă natură şi rămâne doar pasiunea pentru sport. Formaţia zăbrăneană era compusă, atunci ca şi acum, din jucători de etnii diferite, care erau însă uniţi de mirajul dreptunghiului verde şi al balonului rotund, în jurul cărora se profilau toate ambiţiile lor tinereşti. Pe vremuri, fotbaliştii se respectau între ei, erau prieteni şi petreceau ore multe împreună. Acum se văd rar, se respectă şi mai rar, iar de cunoscut, se cunosc doar ca rivali.    În peisajul fotbalistic bănăţean şi arădean, Zăbraniul a avut un loc distinct. O comună relativ mică se bătea de la egal la egal cu formaţii mult mai bine cotate, reuşind ca în anii 50 să joace în eşalonul III naţional (Regionala) iar în 1966 să dispute barajul de promovare în Divizia C. Aceste performanţe, ca şi toate evoluţiile lor în diferitele eşaloane ale campionatului judeţean, au fost posibile datorită faptului că jucătorii care au purtat culorile alb-roşii zăbrănene au pus suflet în teren şi în afara lui şi s-au considerat întotdeauna privilegiaţică joacă la o echipă cu tradiţie. Jucătorii Victoriei, fie cei din trecutul îndepărtat (fraţii Graf, Michelbach, Iancu, ş.a), ca şi cei din mai apropiata realitate fotbalistică a anilor 70-80 (Brâncoveanu, Dietmar Graf, Nicula, Ianoş, Dărăban, etc) erau animaţi în primul rând de onoarea echipei şi de pasiunea pentru fotbal. Problema banilor nu se punea, îşi procurau prin resurse proprii mingile, echipamentul de joc, în special bocancii, îşi plăteau deplasările şi cotizau pentru baremul arbitrilor sau pentru o bere după meci. Veţi spune că s-au dus vremurile acelea. Ele s-or fi dus, dar nu trebuie aruncată la coş mentalitatea şi abnegaţia lor, care ar trebui transmisă şi la jucătorii de azi.    Suporterii de aproape sau de departe cunosc această tradiţie a Zăbraniului şi aşteaptă de la jucătorii de azi, care au la dispoziţie toate condiţiile pentru pregătire şi joc, să pună mai mult suflet în evoluţiile lor. Oricât de tehnic sau de dotat ar fi un jucător, el nu se va exprima în teren pe deplin dacă nu depune interes şi pasiune. Evoluţia lui va fi stearpă, fără conţinut. Aşa joacă mercenarii, nu fotbaliştii care se simt ataşaţi de clubul pe care-l reprezintă.    Zăbraniul are nevoie de caractere adevărate şi puternice, nu de false vedete care poate încântă la un meci, dar nu rămân în conştiinţa publicului ca jucători emblematici, devotaţi clubului.                                                                                Dorin Ocneriu
La Zăbrani am venit şi vin întotdeauna cu plăcere Dan Ologeanu Prezent la joc în calitate de observator pentru arbitri, a fost încântat de calitatea gazonului şi a bazei sportive din Zăbrani. - Se vede că, sunt oameni care pun prioritar sportul ca bază în dezvoltarea comunei şi acest lucru trebuie apreciat, a spus fostul arbitru divizionar ‘A. Cât priveşte jocul a fost unul de o calitate foarte bună, în special prima repriză, cu mici carenţe spre finalul jocului când nervi au cedat datorită mizei acestei întâlniri. În final vreau să spun că la Zăbrani am venit şi vin întotdeauna cu plăcere deoarece aici am găsit oameni care iubesc fotbalul şi în general sportul.   Şi-a dat în “petic”din nou ... Tribuna a fost plină... Sâmbătă la meciul cu Semlac tribuna a fost plină, spectatori aşteptau un reviriment al echipei noastre care după cum a evoluat prima repriză se părea că se va întâmpla. Dar a venit însă a doua repriză când băieţi noştri şi-au dat în “petic” şi au clacat din nou. Treziţi-vă, cu aşa evoluţii o să îndepărtăm pe toată lumea de lângă noi. Treziţi-vă, cu aşa evoluţii o să îndepărtăm pe toată lumea de lângă noi. La lăsat nervi... Gest necugetat.. Gesturi inexplicabile a jucătorului Edu Ovidiu care în finalul jocului la lăsat nervi şi a participat la busculada care s-a iscat reglânu-şi conturile cu unul din adversari. Iar ca răsplată s-a ales cu un cartonaş roşu chiar în ultimul minut al prelungirilor. Asta din parte centralului urmează să vedem cu ce se va alege din partea conduceri pentru că acesta a fost primul meci după trei etape de suspendare tot pentru asemenea gest !!! Edu Ovidiu reglânu-şi conturile cu unul din adversari Antrenorul suspendat al echipei din Semlac Moţ Florin, se pare că nu a învăţat nimic din etapele de suspendare primite şi şi-a dat în “petic” din nou. Pe toată durata jocului din tribună a adresat injurii greu de reprodus ne mai ţinând cont că se află într- un loc public totuşi... presiunea care a creat-o s-a simţit şi în teren unde elevi lui au avut un joc provocator la care din păcate au “muşcat” băieţi noştri. Se pare că nu a învăţat nimic din etapele de suspendare primite Critici la adresa jocului provocator ... Prezent meci de meci ca reporter din partea Jurnalului Arădean, Dorin Ocneriu a remarcat jocul frumos din prima repriză a echipei noastre dar şi sincopele din cea de-a doua repriză criticând jocul provocator pe toată durata partidei al echipei oaspete. Păcat că băieţi din Zăbrani nu s-au putut abţine şi au muşcat din “momeala” întinsă de oaspeţi care practic trăiesc prin acest jucător Codrin Peii. Oaspeţii care practic trăiesc prin acest jucător Codrin Peii. Spre finalul jocului pe Iancu Teodor la lăsat nervi şi la un schimb verbal cu centralul întâlniri acesta din urmă la taxat  cu “roşu” fără a dezvălui subiectul conversaţiei. Bănuim că nu a fost una tocmai ortodoxă, însă domule Iancu prin acest gest ai adus deservicii echipei aducând încă o suspendare în rândul mulţimilor de suspendări... Încă o suspendare în rândul mulţimilor de suspendări... Din Spania de la Flori Ioan Turneul "COPA DEL SOL" La care a fost prezent şi fostul jucător al Victoriei, Flori Ioan (Cuţă) actualmente "spaniol cu acte în regulă"şi unde premiile au depăşit 40000 de Euro. La acest turneu a participat o mulţime de echipe din România (Rapid Buc.; Sportul Studenţesc.), Norvegia (IFK Goteborg; Rosenborg), Suedia, Rusia, Cehia... Turneul s-a jucat în două locuri, în ELCHE şi la MANGA DEL MAR MENOR. - M-am prezentat şi le-am explicat cine sunt spunându-le că sunt şi arbitru apoi am ajutat şi la tradus când a fost nevoie, vorbind cu toţi "românaşi noştrii" şi nu numai... în special cu 'nea Mircea, un om de o inteligenţă rară recunoscut peste tot în lume de care noi putem să fim mândri a mai spus Cuţă. În finala turneului s-au întâlnit Sahtior şi Rosenborg 0-1 aceasta din urmă adjudecându-şi trofeul în valoare de 40000 de Euro. Acest turneu ia prilejuit fostului nostru jucător să se întreţină cu mai mulţi jucători Raţ, Sirna, Moreno, Jadson, Cigrinski... şi Florin Tene de la Sportul Studenţesc. 1   2 Editorialul săptămânii Fotbalul este un sport de echipă, un joc colectiv în care coechipierii conlucrează la obţinerea succesului. Fiecare jucător are un rol anume în acest angrenaj numit echipă şi orice defecţiune se resimte per ansamblu, nu doar individual.    Lotul unei echipe de fotbal cuprinde jucători specializaţi pe anumite posturi: portari, fundaşi, mijlocaşi, atacanţi, iar în cadrul acestor specializări mai apar şi unele specializări secundare, precum fundaş lateral sau de marcaj, mijlocaş de bandă sau central, atacant vârf sau retras, etc. Există desigur şi jucători polivalenţi, însă capacitatea de exprimare în teren este de sub 60% pe alt post decât cel de bază. De aceea, conducerea tehnică şi administrativă a unui club de fotbal îşi alcătuieşte un lot echilibrat de jucători, care să acopere în mod armonios nevoile tehnico-tactice, căutând să aibă de regulă doi- trei jucători de acelaşi tip pentru fiecare post. Astfel se acoperă necesităţile posturilor din teren şi se creează variante pentru înlocuiri în caz de accidentări, suspendări, etc., iar pe foaia de arbitraj a unui meci sunt înscrişi la rezerve jucători din toate compartimentele, pentru a putea fi făcute schimbări corespunzătoare, care să nu reducă randamentul echipei.    Toate bune şi frumoase, numai că apar două situaţii conflictuale: Jucătorii de pe acelaşi post sunt de valori apropiate; antrenorului îi este greu să aleagă titularul fără a crea la jucătorul rezervă sentimentul că este desconsiderat, fapt care-l poate duce la plafonare, lipsă de interes în pregătire sau chiar la părăsirea echipei. Jucătorii de pe acelaşi post sunt disproporţionaţi ca valoare; antrenorului îi este uşor să-l titularizeze pe cel mai bun, însă în caz de înlocuire randamentul rezervei va fi mult sub ceea ce se aşteaptă de la acel post. Atunci, cum să împaci şi capra şi varza?    Îmi permit să sugerez o variantă de urmat. Soluţia pare a fi promovarea tinerilor. Ar fi ideal să existe titulari bine cotaţi pe toate posturile, dublaţi sau chiar triplaţi cu rezerve provenite din pepiniera proprie. „Senatorii de drept” vor constitui modele de urmat pentru tineri, care vor căuta să-i urmeze în pregătire şi în joc. Spre sfârşitul meciurilor de acasă ar putea fi introduse rezervele, pentru a-i vedea publicul spectator şi a-i încuraja. La meciurile uşoare ar putea fi introduşi ca titulari unul sau doi dintre tineri, pentru a le creşte curajul şi încrederea şi a se angrena armonios în jocul echipei. N-ar mai apărea fenomenul invidiei sau al nerăbdării, nici al părăsirii echipei, pentru că, fiind localnici, se simt ataşaţi de echipă şi de spectatori.    Şi acum, o întrebare: are Victoria Zăbrani o bancă de rezerve competitivă? Dacă da, atunci e bine. Dacă nu, atunci ar fi cazul ca, de-acum sau cel mai târziu din vară, să se pună accentul şi pe aceasta. Numai în meciurile din acest campionat s-a putut observa că am condus de multe ori, apoi am fost egalaţi şi chiar învinşi după ce antrenorii echipelor adverse au efectuat schimbări inspirate (meciul cu Păulişana, cu UTA II, cu Semlecana, ş.a.)    Sunt doar nişte gânduri pe care am privilegiul să le pot exprima prin intermediul acestei rubrici. Dacă ele pot folosi cuiva, cu atât mai bine.                                                                                                                                                          Dorin Ocneriu Despre banca de rezerve şi importanţa ei
Sunteţi pe Site-ul Victoria Zăbrani Parteneri
Luni 28.02.2011,ora 11,00 Adunarea Generală a cluburilor din judeţ Liga IV şi Onoare s-a amânat cu o săptămână   Ieri a avut loc Adunarea Generală a cluburilor din judeţ prezidată de Dorel Cura în primul mandat ca preşedinte a A.J.F. Arad. După ce conducerea A.J.F.- ului a prezentat raportul de activitate pe anul 2010, proiectele şi propunerile pentru anul în curs axate pe reorganizarea campionatului Ligi a 4-a şi Onoare, conducători cluburilor au votat propunerile fiind de acord cu proiectele propuse. Din ediţia de campionat 2011- 2012 în Liga IV vor rămâne tot 18 echipe, dar vor retrograda 4 iar în Onoare vor rămâne două seri de câte 16 echipe. A mai primit aprobarea alte patru proiecte: fotbal în sală, fotbal pe plajă, fotbal în cartiere şi fotbal feminin. În luarea de cuvânt preşedintele clubului nostru a pus problema de reglementare a indemnizaţiei de arbitraj şi a venit cu propunerea ca Comisia Judeţeană a Arbitrilor Arad să se ocupe de încasarea plăţilor de arbitraj de la cluburi precum şi de toate procedurile fiscale care rezultă din această operaţiune absolvind cluburile de un lucru în plus şi de ţinerea unor evidenţe care nu ar fi de competenţa acestora, fişe fiscale şi impozite ce decurg în urma acestor plăţi. Ca măsură de importanţă imediată, la propunerea preşedintelui Frontierei din Curtici, cu unanimitatea cluburilor prezente Campionatul Ligii IV şi Onoare s-a amânat cu o săptămână deoarece majoritatea terenurilor sunt impracticabile.                                             NT
Meteo